Acad. Nicolae Corlăteanu, 105 ani de la naștere
- Detalii
- Publicat: Joi, 14 Mai 2020 18:03
- Accesări: 750
Acad. Nicolae Corlăteanu, 105 ani de la naștere
În acest an comemorăm 105 ani de la nașterea acad. Nicolae Corlăteanu, înaintaș curajos şi promotor neînfricat al cultivării limbii române în Basarabia.
Nicolae Corlăteanu s-a născut la 14 mai 1915 în satul Caracui, județul Lăpușna (astăzi raionul Hînceşti). În 1939 a absolvit Facultatea de Litere şi Filozofie şi Facultatea de Drept a Universității din Cernăuți. A predat timp de câteva decenii la Facultatea de Filologie a Universității de Stat din Moldova.
Savantul a fost interesat de fonetică şi fonologie, lexicologie şi lexicografie, istoria limbii române, romanistică, sociolingvistică, gramatică (în special morfologie), stilistică, cultivarea limbii. A lăsat posterității peste 500 de lucrări ştiinţifice (monografii, studii, dicţionare, manuale, crestomaţii, programe didactice ș. a.), printre care: Ortografia limbii moldovenești (1957); Dicționar ortografic cu elemente de ortoepie (1978); Schițe de istorie a limbii moldovenești literare (1986); Cronicarii moldoveni şi contemporaneitatea noastră (1988); Încadrarea lingvistică în realitățile europene (2001). A editat o serie de cărţi de propagare a ştiinţei filologice: Cuvântul în vâltoarea vieții (1980); Limba noastră (1981); Scriitorul în faţa limbii literare (1985); Aspecte ale dezvoltării vocabularului moldovenesc contemporan (1988). Este autorul unor cărţi de eseuri: Lumea cu toate ale ei... (1988); Răspântii: (Sămaşilor şi urmașilor închinare) (1995); Aşa am trecut până acum prin viaţă (2000). De asemenea, ne-a lăsat scrieri pline de respect şi duioșie despre figuri proeminente ale neamului nostru: Dimitrie Cantemir, Ion Heliade Rădulescu, Ion Creangă, Constantin Stamati, Vasile Alecsandri, Mihai Eminescu, Constantin Negruzzi etc.
Plecarea savantului, apreciat pentru dedicație şi eforturi în cultivarea limbii române cu mai multe distincţii şi titluri conferite („Om Emerit în Știință” (1975), Doctor Honoris Causa al Universității de Stat din Moldova (1995), „Drapelul Roşu de Muncă” (1949), Ordinul Republicii (1995), Medalia „Dimitrie Cantemir”), ne-a lăsat o uriaşă moştenire lingvistică pentru care-i suntem profund recunoscători, dar şi îndemnul de a continua să învățăm, pentru că, după cum scrie chiar Nicolae Corlăteanu, problema limbii încă nu s-a rezolvat din punct de vedere istoric şi, deci, cel mai mare omagiu pe care i l-am putea aduce, ar fi cel de a milita pentru ca limba română să fie stăpână la ea acasă.
(Tatiana Sâmboteanu)
