Dumnezeu să-l odihnească și să-i călăuzească pașii în lumea celor drepți!
- Detalii
- Publicat: Sâmbătă, 20 Iunie 2020 16:30
- Accesări: 1200
Institutul de Filologie Română „Bogdan Petriceicu-Hasdeu” al Ministerului Educației, Culturii și Cercetării anunță cu profund regret stingerea din viață a etnologului Andrei HÂNCU, specialist în domeniul istoriei și teoriei creației populare.
Dumnezeu să-l odihnească și să-i călăuzească pașii în lumea celor drepți!
Date biografice:
Andrei Hâncu s-a născut la 3 iulie în comuna Mateuți, județul Orhei.
Școala primară a făcut-o în satul natal. În anii 1947-1951, a învățat la școala medie din târgul Rezina. În 1957, a terminat Facultatea de Istorie și Filologie a Universității de Stat din Chișinău, apoi, în 1962 – aspirantura la Institutul de Limbă și Literatură al Academiei de Științe a Moldovei.
A susținut (1962) teza de doctorat Balada populară. În 1962, activează în calitate de cercetător științific inferior, iar, în 1979, este promovat la postul de cercetător științific superior. Este coautor al primului curs de creație literară populară Schițe de folclor moldovenesc (1965).
A participat la elaborarea și la editarea corpusului Creația populară moldovenească
(16 volume, autor al volumelor Balada – 1976; Folclorul obiceiurilor de familie – 1979).
Monografii, culegeri, studii:
v Balada populară moldovenească „Miorița” (1967)
v Eposul baladic la moldoveni (1977)
v Poezia ritualurilor de familie (1981)
v Probleme de geneză a creației populare moldovenești (1991)
v Balada (1976), seria Creația populară moldovenească
v Folclorul obiceiurilor de familie (1979), seria Creația populară moldovenească
v Soarele și Luna. Balade (1981), seria Mărgăritare
v Toma Alimoș. Cântece epico-eroice (1983), seria Mărgăritare
Este coautor a 8 volume de folclor: Folclor din părțile codrilor (1973), Folclor din Bugeac (1982), Folclor din nordul Moldovei (1983), Folclor din stepa Bălților (1986), Folclor din câmpia Sorocii (1989), Folclor din țara fagilor (1993), Cât îi Maramureșul... (1993), Folclor de la est de Nistru, de Bug, din nordul Caucazului, vol. II (2009).
Aprecieri ale colegilor:
„În 1981, după ce văzuse lumina tiparului, lucrarea monografică a lui Andrei Hâncu – Poezia ritualurilor de familie, a fost nimicită în întregime, autorul fiind învinuit de filoromânism”, „falsificarea istoriei RSS Moldovenești”. Savantul a popularizat preocupările folcloristice și etnografice ale lui S. Fl. Marian, B. P.-Hasdeu, T. Burada, P. Ștefănucă, etc.
Andrei Hâncu a ripostat prin articole, falsificatorilor istoriei, literaturii, folcloristicii românești (A. Lazarev, V. Zeleniuc, V. Stati ș. a.)”.
Dr. Nicolae BĂIEȘU
„În lucrările sale doctorul Andrei Hâncu s-a opus cum a putut falsificărilor premeditate a istoriei și culturii românilor moldoveni. El s-a ridicat hotărât împotriva teoriei migraționiste a istoricului N. A. Mohov, conform căreia volohii (românii vechi medievali) s-au format prin slavi, iar moldovenii –prin slavii de est – rușii vechi. Etnogeneza românilor, susține autorul, s-a înfăptuit fără elementul slav în accepțiunea de factor etnic constitutiv.
Și lucrul acesta îl spunea în plin regim totalitar, când nu se accepta decât o singură viziune – cea oficială”.
Dr. Ion BURUIANĂ
„Originar din comuna Mateuți, județul Orhei, viitorul etnolog A. Hâncu s-a impus drept un cercetător talentat începând cu teza de doctor în folcloristică intitulată Balada populară. În corpusul de folclor Creația populară moldovenească în șaisprezece volume, apoi și în Toma Alimoș, Cântece epico-eroice, Jurnalul oral, Eposul baladic la moldoveni Colecția de balade Soarele și luna, precum și alte studii și articole. Autorul, printre primii în etnologia românească alături de Alexandru Amzulescu și Victor Gațac, explică specificitatea motivului eposului cântat neritualic «diferențiat decisiv ca fond social-estetic și structură în trei specii, ce trebuie caracterizate aparte: cântecul epic eroic, cântecul istoric și balada populară propriu-zisă»”.
dr. Tudor COLAC
