TUDOR COLAC: in memoriam (1948-2021)
- Detalii
- Publicat: Luni, 22 Februarie 2021 11:07
- Accesări: 1664
După amiaza zilei de 21 februarie 2021 ne-a adus vestea trecerii în eternitate a renumitului om de cultură Tudor Colac.
Peste două săptămâni, cunoscutul folclorist și etnolog, doctor în filologie ar fi împlinit 73 de ani.
Redutabilul om de știință Tudor Colac s-a născut la 10 martie 1948 în familia țăranilor Vasile și Varvara Colac din satul Dumeni, comuna Costiceni, jud. Hotin (astăzi raionul Sulița Nouă, regiunea Cernăuți, Ucraina), într-o familie cu șase copii. Școala primară și cea medie le urmează în satul de baștină până în 1965.
Fiind membru al Cenaclului de poezie pe lângă redacția ziarului raional și cel regional Zorile Bucovinei, debutează cu profiluri literare despre consătenii săi (1962-1964). Ceva mai devreme (1956-1961) îl aflăm printre fluierașii Orchestrei de Muzică Populară „Izvorașul” de la Casa de Cultură din satul Costiceni, diriguit de renumitul rapsod Toadere Captari, taraf care a constituit piatra de temelie pentru Școala de muzică pentru copii din localitate. În această perioadă elevul Tudor Colac realizează primele expediții folclorice înregistrând în caiete creații folclorice: cântece populare, obiceiuri calendaristice, manifestări teatrale la Anul Nou, însoțindu-le și cu probe fotografice.
După absolvirea în 1965 a Școlii medii de 11 ani cu profil politehnic din satul Costiceni, Tudor Colac este admis la studii la Universitatea de Stat din Moldova, Facultatea de Filologie, specialitatea Jurnalism. Între anii 1966-1969 studiază în paralel la secția Muzică/ orchestra de instrumente cordofone, Facultatea de Arte Frumoase a Universității de Stat din Moldova. După finalizarea studiilor universitare, este angajat ca lector la catedra Teorie și practică a presei, concomitent este aspirant la catedra Literatura română a Universității de Stat din Moldova. Din 1974 obține funcția de secretar responsabil și redactor superior al emisiunilor muzicale la Radio Moldova, fiind autor și moderator al emisiunilor de folclor. În același an face o stagiere de 6 luni la Universitatea de Stat „M. V. Lomonosov” din Moscova. În 1980 acceptă conducerea secției Metodica creației populare la Centrul Republican Științifico-metodic de Creație Populară, apoi șef al secției Folclor și etnografie la aceeași instituție, din 1990 – director al Centrului Național de Creație Populară, prin cumul, șef al Direcției generale activitate în teritoriu în cadrul Ministerului Culturii și Cultelor. În această perioada 1982-1996 desfășoară o substanțială și diversă activitate artistică. A stat la baza fondării și conducerii Formației folclorice „Datina” de la ȘPT-65 și a Formației etnofolclorice de copii„Izvoarele din Onițcani”, ambele din Criuleni, pe care le-a diriguit timp de 4 (1984-1989) și, respectiv, 8 ani (1986-1994), obținând pe parcurs mai multe recunoașteri naționale și internaționale. În anii 1994-1999 își face doctoratul la Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca, România, iar 2002 – o stagiere de 30 de zile la Institutul de Etnografie și Folclor „Constantin Brăiloiu” din București. În 1999 este angajat în calitate de cercetător științific la Institutul de Etnografie și Folclor, ulterior Institutul de Literatură și Folclor al Academiei de Științe a Moldovei (azi, Institutul de Filologie), obținând pe parcurs câteva avansări profesionale: cercetător științific superior, apoi coordonator.
Palmaresul editorial: cele peste 35 de titluri de carte [Hora satului, 1984; Șezătoarea, 1986; Sărbătoarea izvoarelor, 1986; Hronic de familie, 1986; Scena artistului amator, 1988; Sorcove de lumină, 2001; Drag îmi e să fac armată, 2002; Rădăcinile eterne ale folclorului...: Nicolae Botgros la 50 de ani, 2003; La izvorul dorului: folclor din Onițcani, 2004; Nistrule, apleacă-ți malul, 2004; Ștefan cel Mare și Sfânt. 500 ani de nemurire, 2004; Un distins folclorist – Nicolae Băieșu, 2004; Sub semnul cinegeticii, 2005 (ed. a II-a, 2009); Romanțe cu petale de trandafir, 2005; Familia: valori și dimensiuni culturale, 2005; Ținutul Criulenilor. Vetre etnofolclorice, 2005; Nicolae Sulac în amintiri, cronici și imagini, 2006 (coautor); Educația tehnologică: manual pentru cl. a 7-a și a 8-a, 2007 (ediția a II-a, 2012, coautor); Ghidul profesorului de educație tehnologică, 2007 (ediția a II-a, 2012, coautor); La izvorul dorului: Monografie folclorică a satului Onițcani, 2004 (ediția a doua, 2010; ediția a III-a, 2020); Cinegetica: dicționar explicativ, 2010; Aureola Romanței: (Festivalul Crizantema de Argint la 20 de ani), 2012; La vatra doinelor: Festivalul doinei, ediția I, Chișinău, Radio Moldova, 2012, 2013; Tradiții, obiceiuri și sărbători cinegetice, 2013 (ediția a II-a, 2019); Nicolae Sulac, rapsod al plaiului moldav, 2013 (coautor); Dicționar de ghicitori. Dicționarul elevului deștept, 2014; Izvoditori de tâlcuri subtile: Introspecția unui festival de umor: 140 de ani de la fondarea SVPM, 2015; Tradiție și spiritualitate în civilizația cinegetică: Reflexe de la Festivalul „Ceaunul și grătarul”, 2015;Cântecul cu aripi frânte..., 2016; Repere etnologice: studii, articole, comunicări, eseuri, interviuri, 2017; Etnologul Tudor Colac. Omagiu 70: Biobibliografie, 2018; Cheia lui Oedip, 2019; Satul din suflet. Costiceni, 2020 etc.] și peste 300 de articole semnate de etnologul Tudor Colac, reprezintă o contribuție substanțială a cercetătorului la consolidarea etnologiei moderne din Republica Moldova. Variatele teme abordate de autor demonstrează o predilecție aparte pentru anumite direcții de investigare științifică cum ar fi: istoria folcloristicii românești; evoluția folcloristicii din Basarabia; genurile și speciile folclorului; lirica populară din Basarabia și Transnistria; interferențele româno-ucrainene în localitățile cu populație românească din regiunea Cernăuți, Ucraina; substratul ceremonial al folclorului; etnologia familiei în spațiul basarabean; cultura populară în mediul rural contemporan; principiile de elaborare a monografiilor etnofolclorice ale localităților; continuitatea și perenitatea creației populare etc.
Pornind de la primul volum, publicat în 1986, Sărbătoarea izvoarelor (Chișinău, Literatura Artistică) și până la ultima apariție editorială, studiile remarcabilului cercetător dovedesc o substanțială fundamentare în domeniul etnologiei, fapt susținut și de exegeți consacrați din România: „Între etnologii din Republica Moldova, subliniază Ion H. Ciubotaru, el se individualizează printr-o serie de calități ce nu pot fi trecute cu vederea: o temeinică pregătire teoretică și practică, alimentată în permanență cu cele mai proaspete rezultate ale cercetărilor etnofolclorice efectuate și date la iveală în țările din jur, dar și pe plan european și, nu în ultimul rând, o rară capacitate de a scruta universul culturii populare cu un discernământ exemplar”. Și Iordan Datcu observă că spre deosebire de ceilalți folcloriști din Basarabia, Tudor Colac are „un mod mai direct, mai dezinhibat de a aprecia tradițiile populare basarabene”, fapt avantajat de obținerea doctoratului cu tema „Familia – vatră a spiritualității românești” (1999) la Cluj-Napoca, sub conducerea științifică a regretatului profesor Dumitru Pop și „de accesul larg la bibliografia românească de specialitate”, ceea ce a permis protagonistului o racordare reușită la cercetările monografice ale familiei, înfăptuite de Școala sociologică de la București, condusă de Dimitrie Gusti (Xeniei Costa-Foru. Cercetarea monografică a familiei, 1945).
Aceste calități au fost observate și de colegii de breaslă din Republica Moldova. Bunăoară, Nicolae Băieșu aprecia predilecția și abnegația colegului său drept un manifest al bărbăției și curajului: „cunoaștem cu toții, [că] au existat, mulți ani la rând, condiții vitrege pentru editarea lucrărilor științifice, colegul nostru a știut să găsească ieșire din situație. Pe parcursul anilor 2001-2007, Dumnealui a editat câte două-trei și chiar patru cărți anual. Putem zice că a fost un adevărat eroism”.
Pe lângă preocupările orientate spre conservarea și investigarea științifică a fenomenelor etnofolclorice, în egală măsură cercetătorul Tudor Colac ia în dezbatere și aspectele ce țin de promovarea folclorului în cadrul diverselor manifestări culturale cu impact etnologic: festivaluri și spectacole de folclor, expoziții de artă tradițională, serbări câmpenești cu tematică folclorică etc. Toate acestea l-au consolidat ca prolific regizor al manifestărilor cultural-artistice de masă, fapt dovedit de cele peste două sute de spectacole organizate și susținute pe scenele Palatului Național „Nicolae Sulac”, Filarmonicii Naționale „Serghei Lunchevici”, Teatrului Național „Mihai Eminescu”, în instituțiile teritoriale de cultură și în scene la aer liber în multe localități din Republica Moldova. Este semnatarul a mai multor scenarii cinematografice despre folclorul păstoresc, cel al taberei militare, despre instrumentele muzicale tradiționale etc. Evocatoare în această direcție sunt și cele peste cinci sute de subiecte prezentate în cadrul emisiunilor Radio și TV.
Aflat la pupitrul Centrului Național de Creație Populară etnologul Tudor Colac s-a consacrat investigării monografice a dinastiilor de artiști, descoperind pe teritoriul Republicii Moldova la începutul anilor ʼ70 peste 830 de formații de familie.
Grație multiplelor preocupări științifice și interese sociale a devenit pe parcursul vieții membru al uniunilor de creaţie: Uniunea Scriitorilor din Moldova, Uniunea Muzicienilor, Uniunea Oamenilor de teatru din R. Moldova; membru de onoare şi fondator al Uniunii Meşterilor Populari din Moldova; membru de onoare al SVPM, membru de onoare al AGVPS din România; preşedinte al Secţiei Naţionale din Moldova a Consiliului internaţional pentru organizarea Festivalurilor de folclor CIOFF UNESCO pe lângă Consiliul Europei. Meritele contribuțiilor sale au fost recunoscute la nivel național și internațional, fiindu-i oferite mai multe distincții și premii:
• Insigna Eminent al întrecerii din Ucraina, 1962.
• Medalia de bronz a Expoziţiei Realizărilor Economiei Naţionale a URSS, 1963.
• Titlul Maestru în Artă din Republica Moldova, 1996.
• Ordinul de Onoare, 2010.
• Premiul Salonului Internaţional de Carte, Chişinău, 2014.
• Laureat anual al ziarelor „Moldova Suverană” şi „Tinerimea Moldovei”.
• Medalia „Dimitrie Cantemir”, distincție a Academiei de Științe a Moldovei, 2018.
Comunitatea ştiinţifică regretă trecerea în eternitate a etnologului Tudor Colac şi exprimă sincere condoleanţe rudelor îndurerate.
Dumnezeu să-l ierte şi să-l odihnească în pace!
Colectivul Institutului de Filologie Română „Bogdan Petriceicu-Hasdeu” al MECC
