Conferinţa ştiinţifică consacrată comemorării a 130 de ani de la naşterea membrului corespondent al Academiei Române George Topârceanu
- Detalii
- Publicat: Marți, 22 Martie 2016 19:45
- Accesări: 2003
Marţi, 22 martie 2016, Institutul de Filologie al AŞM a organizat Conferinţa ştiinţifică consacrată comemorării a 130 de ani de la naşterea membrului corespondent al Academiei Române George Topârceanu, poet, prozator, memoralist şi publicist român.
Cu un mesaj de felicitare din partea conducerii Academiei de Ştiinţe, cu ocazia sosirii primăverii, a venit doamna dr. hab. Aurelia Hanganu, secretar ştiinţific general al AŞM, care a evocat binecunoscuta poezie „Primăvara” de George Topârceanu, versuri sugestive şi totodată introductive în lumea creaţiei autorului comemorat.
Comunicarea domnului acad. Mihai Compoi s-a axat pe hilaritatea tragică a lui G. Topârceanu, satiric cu rime perfecte după perdeaua umoristică a căruia se ascunde o mare tristeţe. Parodist liric şi caustic, maestru şi fabulist vizionar, în care Konstantin Paustovski, unul dintre cei mai importanţi prozatori ruşi din secolul al XX-lea, a descoperit un „remarcabil maestru, trăitor între Burns şi Heine”, Topârceanu devine unul dintre cei mai subtili şi mai profunzi poeţi ai poporului român. La finalul discursului, domnul acad. a recitat şi câteva epigrame ale autorului celebrat.
Evenimentul a continuat cu discursul domnului dr. hab. Vasile Bahnaru, director al Institutului de Filologie al AŞM, care s-a referit la prozatorul G. Topârceanu, neinteresat de problemele macrocosmice, poet al minorului, incitat mai ales de natura din jur şi de lucrurile infime, ce constituie un univers aparte. Domnul Bahnaru a reliefat şi faptul că poezia autorului este una de consum, în care comparaţia este dominantă, iar datorită simbiozei dintre neaoş şi savant, Topârceanu se numără printre puţinii poeţi români care exploatează ludicul, mai ales prin rime frumoase.
Aspectul ironiei în creaţia lui George Topârceanu şi latura de dincolo de persiflări, au fost discutate de domnul dr. hab. Ion Ciocanu, care a vorbit despre modul autorului de a-i ironiza foarte incitant pe cei cărora trebuia să le dea o lecţie, referindu-se la arta perfectă a spunerii, a metaforei, a expresiei satirei lui Topârceanu, în spatele căreia se afla un doritor de a schimba lumea spre bine, spre perfect. Vorbitorul a descris şi dragostea pătimaşă faţă de creaţia lui Eminescu, dar totodată şi deplinătatea intelectuală a poetului în a privi şi cerceta opera eminesciană cu acea luciditate necesară care nu i-a permis să devină sclavul acesteia, ridicându-l de-asupra impresiilor şi emoţiilor copleşitoare.
O abordare polemică a creaţiei lirice a lui Topârceanu a fost propusă de doamna dr. Nina Corcinschi, cu intenţia de a-l umaniza şi studia pe poetul comemorat din mai multe perspective. Comunicarea a vizat pe de o parte parodiile pline de vitalitate ale autorului, detaliate, umoristice, simbolice şi poezia naturii cu care Topârceanu a reuşit să convingă, iar de cealaltă parte, lirica de dragoste, care bravează prin umor, dar în acelaşi timp, devine o poezie pretenţioasă adresată gustului minor, o poezie a frivolităţii, o poezie de demitizare şi cotidianizare a femeii, fapt ce o transformă într-o poezie nereuşită, comercială, ce se salvează doar prin ironie.
Copil al tuturor provinciilor, întucât s-a născut în Ardeal, s-a format la Bucureşti şi s-a manifestat la Iaşi, George Topârceanu este un satiric de o profunzime exceţională care a reuşit să se facă îndrăgit atât de copii cât şi de adulţi, creaţia căruia deschide noi şi noi teme de discuţii şi interpretări pentru cercetători.
