15.817.06.06F Direcţii actuale în cercetarea limbii române, director de proiect dr. Ion BĂRBUȚĂ
- Detalii
- Accesări: 803
REZUMAT
al proiectului instituțional fundamental
15.817.06.06F Direcţii actuale în cercetarea limbii române
direcția strategică: 16.06Patrimoniul naţional şi dezvoltarea societăţii
Director de proiect: dr. Ion Bărbuță
Tema 1: Informatizarea limbii române
Noile tehnologii informatice oferă la ora actuala posibilităţi eficiente de dezvoltare a resurselor necesare activităţii de cercetare. Modernizarea metodelor de analiză aplicate limbii romane, favorizează crearea de noi instrumente de cercetare, având ca prim rezultat posibilitatea prelucrării din perspectivă informatică a diferitor niveluri ale limbii romane, inclusiv a celui lexical.
Activitatea de cercetare din cadrul acestei teme a avut drept scop principal elaborarea unui Dicţionar explicativ de uz general, în format electronic. Această lucrare lexicografică reprezintă o variantă actualizată care include informații multiple vizând pronunția, silabaţia, variantele cuvintelor, anumite dificultăți morfologice, etimologie etc., cu indicarea relaţiilor semantice dintre cuvintele limbii (de echivalenţă şi de opoziţie) etc. Definițiile sunt dotate cu material ilustrativ, ceea ce facilitează înțelegerea sensurilor, mai ales a cuvintelor polisemantice. Menționăm că dicționarul se vrea a fi unul de tip bibliotecă. Toate acestea asigură ținerea la zi, dar și informatizarea în continuare a lexicului limbii române. Completarea bazei de date lexicale a permis crearea unui instrument important care să asigure calitatea, fiabilitatea şi veridicitatea ansamblului de informaţii referitoare la cuvintele lexicului românesc, ceea ce va avea un impact favorabil asupra investigaţiilor ştiinţifice şi în ce priveşete elaborarea de noi dicţionare.
Astfel, în contextul eforturilor actuale de promovare a multilingvismului într-o Europă unită, e-DEGE-ul şi Corpusul de texte electronice de limba română contribuie la amplificarea informaţiei lingvistice disponibile pe Internet în limba română, fapt ce favorizează alinierea limbii române la standardele internaţionale.
Tema 2: Lingvistica pragmatică
În urma cercetărilor întreprinse au fost descrişi termenii utilizaţi în domeniul lingvisticii pragmatice, o nouă direcţie de cercetare, care, în opoziție cu structuralismul, este preocupată de studiul întrebuinţării limbajului în procesul de comunicare. Dicţionarul de termeni de lingvistică pragmatică nu doar prezintă termenii de pragmatică în conformitate cu numeroasele teorii existente în domeniul dat, ci conţine o descriere care reflectă aspecte legate de funcţionarea limbajului în situaţii concrete de comunicare pornind de la organizarea actului de comunicare, adică prin raportare la factorii constitutivi (emiţător, mesaj, receptor) şi pornind de la operaţiile enunţiative implicate de actul de comunicare (codificarea, decodificarea, atribuirea de semnificaţii şi atribuirea de referenţi).
În felul acesta, lingvistica pragmatică nu este definită şi prezentată ca un conglomerat de teorii (fiecare cu concepte de bază şi principii proprii) între care se dă „o luptă acerbă” pentru dominaţie în această sferă, ci ca un domeniu structurat în conformitate cu anumite principii comune şi potrivit unor legităţi inerente fenomenelor de limbă descrise. Prin urmare, dicţionarul cuprinde nu atât o terminologie specifică diferitor autori sau şcoli din sfera cercetărilor pragmatice, cât o terminologie general valabilă în analiza pragmatică a limbajului. O importanţă deosebită pentru structura dicţionarului prezintă inventarul de mijloace sistematizate în conformitate cu anumite valori pragmasemantice.
Tema 3: Motivaţia în studiul istoriei limbii, dialectologiei, onomasticii şi sociolingvisticii
În urma studierii literaturii de specialitate am ajuns la concluzia că fenomenul motivaţieisemnului limbii este puţin cercetat în lingvistică actuală. Interesul ştiinţific pentru studiul problemei date ar putea fi ilustrat, între altele, de apariţia, în ultimele decenii, a hărţilor de motivaţie şi a interpretării lor în Atlasul limbilor Europei (ALE) şi Atlasul lingvistic romanic (ALiR). Investigaţiile întreprinde au permis să fie realizate următoarele: au fost elaborate articolele Micului dicţionar etimologic al limbii române; • au fost stabilite cauzele intra- şi extralingvistice privind apariţia unităţilor polilexicale stabile în limba română; • au fost descrise sub aspectul motivării somatismele populare; în urma analizei s-a stabilit că acestea pot fi generate de următoarele trăsături motivante: forma, localizarea, culoarea, dimensiunea, consistenţa, funcţia, zgomotul produs etc.; • au fost puse în evidență particularitățile motivației derivaționale a numelor proprii și determinată în plan diacronic și sincronic evoluția structurală a sistemului onomastic general; baza de date în onomastică a fost completată cu noi unități onimice selectate din materialele anchetelor de teren și din sursele documentare și de arhivă; • aplicând conceptele de bilingvism și diglosie la situaţia limbii române, vorbită în Republica Moldova, s-a constatat că cele mai multe dintre fenomenele înregistrate se datorează contactului pe care limba română l-a avut cu limba rusă, în condiţiile unui bilingvism instituţionalizat; bilingvismul / multilingvismul oficializat nu presupune însă ca toţi vorbitorii, din comunitatea respectivă să fie bilingvi. Analiza multilingvismului din această perspectivă demonstrează faptul că politica lingvistică a unui stat, poate să tolereze, să promoveze multilingvismul sau din contră, să-l respingă în favoarea monolingvismului. • s-a determinat că scopul politicii ţariste a fost de a înrădăcina în Basarabia un dialect apropiat limbii slave pe baza limbii române. S-a argumentat prin exemple concludente că realizarea acestui scop al politicii lingvistice a condus la distrugerea normei literare a limbii române printr-un șir de materiale normative ce recomandau drept normă literară devierile de la normă (calcurile și construcțiile lingvistice după modele rusești care circulau în limba vorbită și vocabularul limbii vorbite poluat cu rusisme). • s-a stabilit că toate copiile manuscrisului Sandipa consultate derivă dintr-un prototip comun (a cărui traducere însă nu s-a păstrat); – textul manuscrisului moscovit (ms. 824, 1798) a stat, se pare, la baza altei copii (ms. 3184 BAR, 1805), ambele texte fiind copiate în Moldova istorică și având similitudini și soluții de traducere evidente. Cercetările întreprinse au permis consultarea manuscriselor cărţii populare Sandipa, colaționând textul manuscrisului Sandipa cu cel al manuscriselor bucureștene şi pregătirea pentru editare a manuscrisului Sandipa.
